:)

O incercare timida de a atinge stelele..asa numesc eu lupta crancena pentru implinirea viselor!
Dar se merita efortul..ambrozia e amara in comparatie cu senzatia indescriptibila a imbratisarii unei stele!

samedi 14 août 2010

heroes...super heroes

     Call me childish, dar am o atractie catre astfel de filme, documentarii, cercetari...ma uimesc, ma intriga si ma captiveaza povestile despre persoane cu puteri supranaturale, paranormale... sa le zicem., mai speciale decat ale celorlalti!
     Si nu e nimic rau in aceasta atractie pentru curiozitati, neobisnuit, ireal, fantastic...Doar ca de cele mai multe ori observ legaturi cu viata reala. Nu sunt o persoana cu probleme mintale, fiti pe pace!:)) Dar cred ca e ceva mai mult decat poate ochiul vedea.
     Nu stiu...nu pot explica exact- e ceva ce se simte. Si sunt multe exemple: legatura dintre mama si copil, legatura dintre frati gemeni, legatura dintre doi iubiti ce isi simt telepatic nevoile, durerile, bucuriile..Cum se poate explica aceasta legatura? Poate multi ar zice ca e vorba de "legatura cordonului ombilical" in primul caz, dar ultimul? Dupa ce reguli se judeca? Si de ce sa judeci, sa etichetezi cu "bine" sau "rau", "normal"sau "anormal"- nu mai bine cercetezi, aprofundezi, extinzi...?
     E o chestie ciudata-nu sunt o fanatica a religiei, dar, conform credintei mele, omul e facut dupa chipul si asemanarea Domnului..prin urmare, o parte din calitatile "divine" trebui sa ii fi fost transmise. Si se afla in fiecare dintre noi. De ce cei mai inteligenti oameni isi folosesc pana la 13% din creier? Ce s-ar intampla daca am reusi sa depasim semnificativ acel procent? Dar daca ne-am goli inima de sentimente inutile, negative, obositoare, si am umple-o doar cu "bine", "frumos"," pozitiv"...ce am putea infaptui atunci?
     Nu cred ca intreaga omenire s-ar putea schimba, desi rezultatele obtinute din "classical conditioning", "instrumental learning" si cele ale behaviorismului ar putea statua acest lucru. Poate chiar si acel "super ego"a lui Freud v-ar putea intari convingerea..dar consider ca o mana de oameni dornici sa incerce aceasta depasire a unor limite( conventionale- in conceptia mea), ar putea sa faca o mare diferenta in lume!
     Eu, personal, nu as putea privi acele persoane ca pe niste "freaks of the nature", ci ca pe niste invingatori. De ce nu? Au reusit sa fie "altfel" decat majoritatea. "Normalul" este ceea ce decide majoritatea.
Un simplu exemplu elocvent: cravata. Majoritatea o vad ca pe un accesoriu elegant, necesar in nivelul "high class society", in "business deals"- un "must"! Realitatea? e o bucata de panza colorata, legata intr-un mod ciudat, fara nici un rost. Regret si accept cu placere camasa de forta!:)))))Bine ca traiesc unde traiesc-altfel m-ar trimite la "inspectiuni amanuntite ale psihicului meu putintel confuz":))))))
See you next time!;)

vendredi 13 août 2010

Orbeste..

     E posibil sa crezi in ceva atat de  orbeste, incat sa nu vezi nimnic in afara acelui lucru...
Sa cauti un lucru si sa devii obsedat de cautarea ta, incat sa crezi ca nu mai exista altceva decat acel "ceva".
Atunci acel lucru pune stapanire asupra vietii noastre, devenim sclavi fara sa ne dam seama. Nu ne mai putem bucura de viata si de tot ce ne ofera, pentru ca nu suntem fericiti- ne lipseste obiectul cautarilor si dorintelor noastre.
     Imi amintesc de o povestioara cu talc citita cand era mai mica si am sa incerc sa o relatez in cele ce urmeaza; poate asa mi se vor intelege mai bine gandurile si mesajul ce vreau sa il transmit.
     A fost odata un om simplu, care, ajuns in imparatia unui om mare, extrem de bogat, i-a cerut permisiunea sa ii vada toate minunatiile aflate in gradinile sale imparatesti. Imparatul, observandu-i dorinta arzatoare si determinarea-i puternica, i-a ingaduit acest lucru, cu o singura conditie. In timpul plimbarii sale prin gradini, va trebui sa duca in mana o lingura ce va contine 3 picaturi de untdelemn, avand grija ca la finalul calatoriei sale sa nu fi varsat nici un strop de untdelemn.
     Zis si facut. Omul in cauza a primit bucuros lingura plina si a avut grija sa nu verse nici o picatura de-a lungul vizitei sale. La final, imparatul il intreba daca i-a placut ceea ce a vazut, insa omul nu a putut raspunde, deoarece fusese atat de atent si de grijuliu sa nu verse continutul lingurei, incat nu a putut admira splendoarea gradinilor regale. Atunci, imparatul il trimise inca o data sa faca turul gradinilor, cu aceeasi lingura cu picaturi de untdelemn, si cu indemnul ca, de aceasta data, sa se bucure de toate privelistile incantatoare.
     La finalul celei de a doua plimbari, omul se intoarse cu sufletul incarcat de minunatii, ochii ii straluceau de incantare, in schimb, mare i-a fost mahnirea cand a observat lingura ce ramasese goala, ca urmarea a neatentiei sale. Cazu in genunchi si ii ceru iertare imparatului pentru ca nu i-a putut asculta porunca si il intreba cum poate sa faca sa fie totul bine si corect. Imparatul, cu multa intelepciune, ii oferi prin aceste incercari, adevarata pilda a vietii: Secretul unei vieti corecte,drepte si pe placul lui Dumnezeu este sa observi toate minunatiile vietii, sa te bucuri cu ele, sa iti incarci inima si mintea de lucruri frumoase, fara a uita grija ce trebuie acordata celor 3 picaturi de untdelemn.
     Consider ca fiecare poate intelege sensul exact al acestor cuvinte si sa actioneze in consecinta.

jeudi 12 août 2010

Sunt fericita...

     Adesea auzim : "Voi fi fericit daca voi primi jobul", "Cel mai imbucurator lucru ar fi sa castig excursia in Hawaii"," Cea mai mare fercire e  sa imi zica ca ma iubeste","Nimic nu m-ar face mai fericit decat sa castig o mare suma de bani" etc. Deja apare o conditionare a starii de fericire-atingerea unui obiectiv, implinirea unei conditii..Dar nimic nu garanteaza ca o data indeplinite aceste conditii, obiective, teluri vom fi fericiti. Se poate intampla exact opusul- sa fim dezamagiti, tristi, nefericiti..in plus, faptul ca starea noastra actuala este conditionata de un eveniment probabil, viitor, nu ne permite sa fim in prezent fericiti- pentru ca nu avem aceea suma de bani, nu suntem in calatorie in Hawaii etc.
     Practic, "ne taiem singuri craca de sub picioare", permitand intrarea in viata a acestul mecanism subtil de control permanent al starilor noastre. Fericirea trebuie gasita in orice ne inconjoara, in orice moment, indiferent de indeplinirea ulterioara a unui scop, obiectiv, dorinte.
     Sunt fericita pentru fiecare imbratisare pe care o primesc, caci stiu ca vine din inima..sunt fericita sa vad zambetul oamenilor de pe strada, chiar daca nu ii cunosc..sunt fericita cand ai mei copii se joaca, rad, imi fac surprize ori sunt foarte mandri de desenele facute la gradinita/scoala...sunt fericita cand imi "toarce" pisica si cand ma loveste cu codita lui agitata catelul..sunt fericita pentru fiecare raza de soare care imi lumineaza viata si ma inconjoara de flori si de verdeata...sunt fericita pentru fiecare stea care imi face cu ochiul seara de seara, surazand, complice, la visele ce imi vor impresura somnul. Fericirea e mai mult decat o stare de spirit, e un fel de amestec de deschidere sufleteasca, de pace interioara, luciditate, veselie, incredere in noi si in viata, imaginatie, iubire..
     Nu ma amagesc, nu ma mint, nu ma hipnotizez cu "acea stare de fericire utopica"...nu traiesc o proiectie falsa, "roz" a realitatii...realitatea este asa cum este, dar nu circumstantele sunt cel care ne fac fericiti sau nefericiti, ci modul cum decidem sa le traim. Fericirea poate aparea in cele mai dure momente din viata si conditii de trai; acest fapt nu presupune acceptarea in mod orbeste a felului nostru de a fi si de a trai. Nu implica lipsa de grija pentru sine, lipsa de respect ori inconstientizarea celor ce ne inconjoara.
     De cele mai multe ori, nefericirile sunt cele care ne domina viata, ne incatuseaza mai mult decat orice stare de bine, de multumire, de senintate. Ajungem prizonierii propriilor noastre alegeri "nefavorabile", ne obisnuim cu raul si ne gasim un comfort. Orice incercare sau provocare de a iesi din acel "comfort", pare un dezastru, o lucru inimaginabil, un "rau". Jucam rol de victima- si ne place acest lucru:" nu pot sa fac acest lucru, pentru ca am obligatii, sanatatea nu imi permite, nu am bani cat sa fiu pe picioarele mele, nu sunt lober pentru ca nu ma descurc de unul singur etc). Nu critic insa pe nimeni in aceasta situatie, pentru ca fiecare isi cunoaste propria suferinta si pretul lacrimilor sale. Dar eu incerc, pe cat pot, sa nu fiu asa, sa ma "devictimizez".
     Si inchisoarea, si libertatea, pot aduce mari dureri si au un pret mare de platit. Diferenta e ca pe cea de a doua o platim cu lacrimi de fericire, pe cand cea dintai ne aduce doar lacrimi de incatusare.
     Orice persoana sanatoasa la cap, ce ar citi ce am scris mai devreme, ar spune ca vorbesc prostii, aiurez, sunt o idealista, o naiv, ca viata este mult mai dura decat o descriu eu. Dar nimeni nu stie exact prin cate am trecut eu, cat de greu mi-a fost si ce lupte se dau inca in mintea si in inima mea. Singura diferenta e ca imi doresc sa fiu fericita si lupt pentru acest lucru, mai presus de toate greutatile vietii care inevitabil vor mai aparea cat timp voi avea o suflare in acest corp.
     Si, la urma urmei...cum spunea un mare scriitor, o cadere de la etajul 3 este la fel de mortala ca una de la etajul 100. Depinde de tine intensitatea experientelor pe care vrei sa le traiesti-finalitatea este aceeasi!
     Fiti fericiti! >:D<

Relight my fire..

     Muze... ce stim despre muze? Cunoastem povestile despre cele noua muze ale mitologiei antice, patroanele artelor frumoase...Muzele- insipiratia oamenilor alesi, artisti si nu numai!
     A fi muza cuiva...magulire, incantare, responsabilitate si grija. A avea o muza...inspiratie, dependenta, proslavire.
     Interesant. Ce este excesiv, inseamna haos..ce e "atat cat trebuie", ar trebui sa fie o adevarata desfatare, incantare, minune permisa noua, muritorilor!
     Sa inveti omul iubit cum sa fie indragostit de viata, atat de tare, cum nici nu stia ca poate..acesta este un har, in adevaratul sens al cuvantului!
     Sa fii indragostit de viata..sa iubesti lumea asa cum este..multi m-ar contrazice ferm. Traim intr-o lume a distrugerii in masa a tot ce ne inconjoara, in care egoismul uman se manifesta accentuat si acerb. Imi amintesc un film in care joaca Keanu Reaves ( The Day the Earth Stood Still- il recomand), ce transmitea urmatorul mesaj: pentru ca Pamantul sa poata fi salvat, cu toate minunatiile sale, omenirea trebuie sa dispara. Doar dragostea si sacrificiul pentru ceilalti a putut evita sfarsitul lumii asa cum o stim. Recent, am mai vazut un film, cu o masina a timpului, care iar infatisa distrugerile ce urmeaza a se produce in viitor si care va fi evolutia ulterioara a omenirii- si nu, nu sunt obsedata de acest fapt! Ma doare sa vad spectacolul trist din jurul meu...si asta din cauza ca iubesc lumea!
     Nu o critic si nu o urasc- asta e treaba filosofilor. Eu sunt prea neinsemnata sa fac acest lucru. Eu pot doar sa ma bucur ca traiesc si sa fac din asta o sarbatoare. Nu cred ca ar trebui sa fim ursuzi, pesimisti, absurzi etc. doar pt ca ne merge mai putin bine, avem probleme, datorii, necazuri.. Eu, personal, am trecut acum un an printr-o mare tragedie-etalon pentru mine in aceasta materie. Restul, mi se par nimicuri. Orice altceva. Oricat s-ar certa prietenii mei intre ei, ori mama cu vanzatorii de la piata ca o insala, ori poporul pe conducatorii tarii pentru ca efectiv isi bat joc de noi.. totul este trecator. Doar moartea e definitiva.
    Nu sunt genul de om care isi plange prea mult de mila. Daca ceva nu imi convine, incerc sa il modelez, sa il schimb. Daca nu pot reusi, incerc ca il indepartez din viata mea. Daca acest lucru nu e posibil, din diverse imprejurari, adopt acel faimos "go with the flow", dar in felul meu, pentru binele meu si indulcindu-mi viata cat pot si cum pot eu mai mult.
   Cat timp suntem intregi si sanatosi, avandu-i pe cei dragi alaturi..nimic nu ne poate invinge! Cat timp suntem propriile noastre muze, totul ne indruma spre reusita!
   

mercredi 11 août 2010

Romantism incorigibil..incurabil..indubitabil

     Sunt prima persoana care militeaza pentru pragmatism, realism, obiectivism.
Sunt un om al surprizelor, prin urmare, imi plac certitudinile cu o marja fina de noutate, imprevizibil..
     Ador senzatia de pamant stabil pe care sa imi port pasii..dar ador si adierea de vant in care sa imi intind bratele intr-o inocenta incercare de a atinge cerul...soarele imi rade- stie el de ce! ;;)
Sunt asa-numita "inteleapta"grupului, cea cu povesti si experiente pline de "luare aminte" si "vorbe de duh". Dar si cea care ii incurajeaza sa riste, sa incerce, sa aiba curaj sa sara caci eu voi fi acolo sa ii prind in caz de ceva merge rau.
     "Gandeste-te de 7 ori inainte sa iei o decizie si de inca 7 ori inainte sa actionezi, pentru a vedea daca intr-adevar se merita!"-cat se poate de adevarat! Principiile si conceptiile de viata trebuie stabilite in momente de pace, pentru ca in vreme de tumult sa fie piatra de capatai a actiunilor noastre, fara sa utilizam vechiul "scopul scuza mijloacele". Dar uneori, actiunile din instinct, unii ar zice chiar impuls, sunt cele care fac diferenta dintre bine si rau, corect si injust, viata si moarte.
     Iubesc intelepciunea, echilibrul...pentru cei interesati de semne zodiacale, nu sunt Balanta, desi am o obsesie pentru echilibru,sunt chiar o zodie mult mai puternica, inflacarata..si atat despre asta! Cum ziceam? A,da...iubesc intelepciunea, echilibrul, cumpatarea, ratiunea...Dar sa nu ne lasam inselati de cuvinte mari si alese, iubitele "forme fara fond".
     Pentru a realiza echilibrul talerelor de balanta, trebuie asezate doua greutati...lipsa uneia duce la excesul celeilalte, iar excesul nu este niciodata bun! Toti am auzit de alfa si omega, ying si yang- universul intreg presupune un bine si un rau, un pol pozitiv si unul negativ...cele doua capete opuse, cei doi poli- acestia sustin miezul, esenta, valoarea...
    "Omul are nevoie de ceea de este Rau in el sa se manifeste, pentru ca Binele sa iasa la iveala si sa triumfe!"
    
     Totul are doua fete...intelepciunii ii putem asocia, de exemplu, nebunia! Orice intelept este nebun in felul sau: idealist, romantic, naiv, inconstient...oricare dintre aceste trasaturi poate fi dominanta!
     Doza mea de nebunie( existenta in orice om normal sau special) nu are dominanta..ci e formata din mai multe esente, care se manifesta la momentul oportun( sau nu), in diferite etape din viata, in cazuri concrete!
Iar cum tema articolului ar fi romantismul...Daca sunt romantica va intrebati? Ha...am de ales?:))
     Sunt! De ce? Simplu...pentru ca asa am crescut si nu pot schimba ceea ce sunt. Pot sa controlez firea, sa o neg/reneg/resping/urasc...dar nu o pot schimba. Prin urmare, o accept- si mai mult- o modelez cum imi place mie, devin omul ce imi doresc sa fiu si sunt fericita. Desigur, toate prin munca, munca si iar munca, disciplina ,dar si toleranta...dar, investesc in mine- ce altceva poate fi mai bun?
     Mi-ar placea sa cred ca inca mai exista romantism in fiecare..caci grebla nu mi se pare cea mai dezirabila idee:))cunoscatorii stiu despre ce vorbesc!;) Pentru moment, stiu ce caut, si caut si caut...chiar daca rezultatul cautarilor mele nu se lasa deloc atins..dar am rabdare! Am de ales? Sa ma multumesc cu ceva mult inferior asteptarilor mele e o lovitura pentru visele si iluziile mele. Am mai permis acest lucru sa se intample si inca tin minte nemultumirea si tristetea incercate atunci.
     In plus, nu imi plac gandurile cenusii, iar viata noastra e suficient de grea( traim in Romania si asta ne ocupa tot timpul) ca sa permitem ca si in inimile noastre sa se rasfranga "multumiri", "acceptari", "compromisuri", in loc de  "castig", "reusit", "fericire","minunatii"...

     Si ca o concluzie ori un raspuns la o intrebare...
     Yes, I am waiting for roses and stars...so I can offer paradis on my behalf!;)
    

mardi 10 août 2010

Challenges...first part

    Titlul acestui articol este un cuvant folosit cu admiratie si entuziasm de catre o persoana pe care am cunoscut-o de curand..mi-a placut vastitatea ideilor ce le transmite si am decis sa il "adopt" pentru un mic fragment din mintea si inima mea! This is for you! >:D<

     Challenges...pentru inceput, va voi povesti exact cu ce ma ocup, mai bine zis, ce studiez! pentru moment, studiez dreptul-o arta printre arte! pareri contrare? daca traitul este o arta, de ce stiinta ce judeca, apara sau condamna viata nu ar putea fi privita prin aceeasi prisma?
    Dreptul...incitant, controversat, stereotipic, plictisitor...fiecare cu propria opinie! Dar nimeni nu poate nega ca dreptul te invata sa "bati fierul cat e cald", " scoti apa din piatra seaca" si sa ai dovezi pentru tot ce afirmi. A nu avea suficiente dovezi e exact ca si cum nu ai avea dreptate. Trist? poate..Frustrant? in mare parte....Challenging? cu siguranta!
    Desi devii un pic paranoic si ai tendinta sa incadrezi juridic toate faptele descrise de stirile de la orele 17, inveti foarte multe despre viata in sine si despre cum sa te aperi...in plus, totul capata o anumita savoare ce usor usor captiveaza si cucereste! Mai ales cand ai si profesor care iti transmit pasiunea lor pentru tainele stiintelor juridice!
    Personal, am ales aceasta orientare profesionala sub imperiul unui impuls sau poate ca atunci a fost momentul cand am decis sa imi schimb viata...dar, sincer, nu regret alegerea facuta! Cred ca toti avem la un moment dat, in viata, o chemare, un moment in care suntem provocati sa dam deoparte tot ce am obtinut de-a lungul vietii, sa sfidam ceea ce stim, sa acceptam provocarea si sa ne schimbam viata! in aceea fractiune de secunda cand decizia capata contur in mintea noastra, universul se schimba si o alta lume ni se deschide..e alegerea fiecaruia daca doreste sau nu sa paseasca pe noua cale! Nu afirm ca noua cae e mai buna, poate fi plina de obstacole, alegeri gresite, tradari, minciuni, deziluzii- but let's face it-aceste aspecte fac parte din viata, si apar indiferent de drumul ales!
    Ce vreau sa fac pe viitor? Multi imi adreseaza aceasta intrebare- prefer ca raspunsul meu sa fie o surpriza! Doar persoanele cu adevarat apropiate mie pot cunoaste, intr-o oarecare masura, planurile mele viitoare. Le zic planuri, intrucat certitudini nu sunt! Viata e in continua miscare, totul se schimba la orice pas-dar putem avea un vis, un tel si sa luptam pentru atingerea lui! E greu? nuuuuuu... e al naibii de greu, dar are si satisfactii pe masura!
    Fight to the death for what believe in! Suna romantic, dramatic, fatalist, idealist chiar...adevarul e ca pana la urma toti murim, de ce sa nu o facem cu un scop sau intr-un mod care sa conteze?

    Other challenges? to be continued...;)

lundi 9 août 2010

Cine sunt...

Sunt un calator prin viata, timp, locuri, minuni...
Ma opresc cu greu intr-un singur loc si viata mea e in continua schimbare!
Nu, nu sunt o persoana instabila psihic ori emotional...nu doresc sa desenezi arbori si sa discut despre copilaria mea, sa analizez, sa disec, sa fragmentez ca apoi sa reunesc toate elementele frante in persoana mea!
SUNT- si e tot ce conteaza!

Ce fac...

Ma misc, creez, invat, progresez, regresez si iar invat!
Nu ma refer doar la studii, desi si in acest domeniu incerc sa tin pasul cu toate schimbarile si cu evolutia rapida, ci la viata in general!
Nu, nu ma consider o atotstiutoare si o filosoafa...nu vreau sa schimb lumea prin doua schitari de condei, nu critic trecutul, nici evolutia si nu doresc disparitia umanitatii asa cum o stim cu totii!

Ce vreau...

Sa cresc, sa rad in razele soarelui si sa dansez in caderea ploii, sa cant cand nu imi este bine si sa plang de fericire!
Vreau sa imi gasesc locul in aceasta lume, sa il definesc si sa il predau mai departe celor ce vor veni!
Nu, nu cred in extraterestrii, vieti anterioare, lumi paralele, desi respect opiniile altora si tainele Universului..
Vreau tot ce imi poate oferi viata si cred ca izvorul ei este nesfarsit!

Tot ceea ce gandim, rostim, facem- totul, dar absolut totul ne defineste!
Definitia mea e relativa-totul e in continua schimbare!

Unui drag prieten...

Iti multumesc pentru ca mi-ai aratat o cale spre a obtine ceea ce de mult timp imi doresc si nu stiu cum sa obtin!
   Iti multumesc pentru toate imbratisarile si sprijinul ce mi le-ai oferit in seri triste!
Iti multumesc pentru ca ma cunosti si ma intelegi atat de bine!
   Iti multumesc pentru ca nu ma judeci si imi esti mereu alaturi!
Iti multumesc pentru ca ma ajuti, chiar daca stii ca gresesc!
   Iti multumesc pentru grija ce mi-o porti si sfaturile bune!

Iti multumesc pentru zambetul cald, voiosia ta..
   Si pentru ca stii ca acest mesaj iti este adresat!
Mereu iti voi fi recunoscatoare si te voi purta in sufletul meu!

Comme d'habitude...

    Fiecare blog trebuie inceput cu o scurta descriere a viitorului sau continut..
         vise....iluzii...calatorii...sperante...o viata descrisa in cateva cuvinte...
    Nu pot preciza continutul viitor al acestui blog fara a-i limita sfera de cuprindere...rog rabdare pentru toate cele ce vor urma a fi impartasite, intelegere pentru naivitatea gandurilor, suflet liber pentru aventurile ce doresc a vi le oferi si minte deschisa spre a nu judeca nimic ce nu a fost trecut mai intai prin filtrul propriei constiinte! 
    Nu doresc sa conving pe nimeni de nimic...sunt doar adepta unei exprimari libere ale sufletului nostru! Prin urmare, acest blog este conceput special pentru...mine si pentru cei ce doresc sa ma cunoasca!
    Bonne voyage a tous! ;)