Pentru ceva ce simt ca trebuia sa fac...nu pot sa regret faptul ca am simtit ceva la un moment dat-acest lucru a facut parte din fiinta mea atunci!
Am crezut de cuviinta sa procedez intr-un anumit mod, am simtit ca nu mai pot continua, am considerat ca s-a sfarsit sau dimpotriva, am sperat ca ar putea duce la ceva minunat!
In trecut, credeam cu tarie in "carpe diem"...acum cantaresc lucrurile cu mai multa atentie-totul e mai clar, mai profund, mai serios si da, mai dureros! Pe masura ce constientizez tot mai mult ceea ce vreau, ceea ce imi e necesar, simt ca acel "scop", "ideal", "vis" se indeparteaza tot mai mult de mine, e mult mai greu de atins, obtinut, reusit...
Traieste clipa...nu pot sa uit aceasta idee, dar nici sa o traiesc cu aceeasi intesitate pentru majoritatea chestiunilor! Da, isi mai gaseste aplicarea-as muri fara spontaneitate, surpriza, nebunie...insa simt nevoia si de ceva durabil, profund...Nu zic o noutate-toti avem astfel de nevoi..face parte din evolutia noastra umana.
Nu mai pot accepta anumite aspecte ori variabile in viata mea. Se pregateste o schimbare..
Azi sunt trista...am fost pusa in fata unui esec din trecut...a unui sentiment pe care mi l-am dorit din inima si nu mi-a fost sortit...doare indiferenta, intr-adevar...la fel si necertitudinea..unii ar adauga si nesiguranta. Cu alte cuvinte, nu prea imi plac cuvintele ce incep su prefixul "ne-".:))) Stiu ca tot ce ni se intampla ne ajuta sa crestem...dar pana se realizeaza acest lucru, doare.
Imi doresc sa scriu ceva-altceva, in alta tonalitate,alta stare de spirit...Slava Domnului, astazi e ultima zi de septembrie!