:)

O incercare timida de a atinge stelele..asa numesc eu lupta crancena pentru implinirea viselor!
Dar se merita efortul..ambrozia e amara in comparatie cu senzatia indescriptibila a imbratisarii unei stele!

jeudi 30 septembre 2010

Nu pot sa imi cer iertare...

Pentru ceva ce simt ca trebuia sa fac...nu pot sa regret faptul ca am simtit ceva la un moment dat-acest lucru a facut parte din fiinta mea atunci!
Am crezut de cuviinta sa procedez intr-un anumit mod, am simtit ca nu mai pot continua, am considerat ca s-a sfarsit sau dimpotriva, am sperat ca ar putea duce la ceva minunat!

In trecut, credeam cu tarie in "carpe diem"...acum cantaresc lucrurile cu mai multa atentie-totul e mai clar, mai profund, mai serios si da, mai dureros! Pe masura ce constientizez tot mai mult ceea ce vreau, ceea ce imi e necesar, simt ca acel "scop", "ideal", "vis" se indeparteaza tot mai mult de mine, e mult mai greu de atins, obtinut, reusit...

Traieste clipa...nu pot sa uit aceasta idee, dar nici sa o traiesc cu aceeasi intesitate pentru majoritatea chestiunilor! Da, isi mai gaseste aplicarea-as muri fara spontaneitate, surpriza, nebunie...insa simt nevoia si de ceva durabil, profund...Nu zic o noutate-toti avem astfel de nevoi..face parte din evolutia noastra umana.

Nu mai pot accepta anumite aspecte ori variabile in viata mea. Se pregateste o schimbare..
Azi sunt trista...am fost pusa in fata unui esec din trecut...a unui sentiment pe care mi l-am dorit din inima si nu mi-a fost sortit...doare indiferenta, intr-adevar...la fel si necertitudinea..unii ar adauga si nesiguranta. Cu alte cuvinte, nu prea imi plac cuvintele ce incep su prefixul "ne-".:))) Stiu ca tot ce ni se intampla ne ajuta sa crestem...dar pana se realizeaza acest lucru, doare.

Imi doresc sa scriu ceva-altceva, in alta tonalitate,alta stare de spirit...Slava Domnului, astazi e ultima zi de septembrie!